Original Sins

Imagineați-vă un amvon de biserică baptistă unde cuvântul Domnului este lege, iar câțiva ani mai târziu, aceeași mână care ținea Biblia tremură în căutarea unei doze de heroină pe străzile Londrei. Matt Rowland Hill a scris Original Sins din nevoia viscerală de a înțelege cum cele două mari iubiri ale vieții sale — Iisus și drogurile — au reușit să îl consume aproape complet. Subliniem modul în care autorul își deschide sufletul nu doar ca un exercițiu de exorcizare a demonilor dependenței, ci ca o investigație asupra modului în care dogma religioasă și narcomania pot ocupa același spațiu în psihicul uman. Reținem o scenă cutremurătoare din perioada reabilitării, unde, forțat de împrejurări, protagonistul trebuie să dea ochii cu tatăl său pastor și cu Dumnezeul pe care l-a abandonat, realizând că fuga sa de zece ani a fost, de fapt, un cerc vicios. Notăm cu interes structura narativă care pendulează între umorul negru, aproape absurd, și gravitatea unei unități de psihiatrie. Stilul este alert, cinematic, amintind de onestitatea brutală a memoriilor contemporane despre supraviețuire. Ca și Rural Odyssey de Dr. R Leonard Carroll, această biografie transformă documentele unei copilării religioase într-o narațiune despre identitate, însă acolo unde Carroll explorează secretele de familie, Hill plonjează în abisul auto-distrugerii. Este un roman al devenirii, dar unul în care maturizarea se plătește cu prețul unei prăbușiri totale, oferind o perspectivă rară asupra legăturii dintre fanatism și viciu.