One Hundred Hungry Ants

Descoperim în One Hundred Hungry Ants o aventură pe cât de absurdă, pe atât de ingenioasă: o sută de furnici grăbite, cu stomacul gol, care aleargă spre un picnic ispititor. Umorul situației reiese din nerăbdarea micilor insecte; marșul într-un singur șir li se pare mult prea lent, așa că, la sugestia celei mai mici dintre ele, încep să experimenteze diverse formații de drum. Ceea ce urmează este o lecție vizuală fascinantă în care grupul de o sută se transformă în două rânduri de cincizeci, apoi în patru rânduri de douăzeci și cinci, totul într-o încercare comică de a ajunge mai repede la mâncare. Considerăm că forța acestui volum stă în modul natural în care Elinor J. Pinczes integrează matematica în narațiune. Nu avem de-a face cu un manual, ci cu o poveste ritmată, scrisă în versuri jucăușe, care transformă diviziunea și înmulțirea în strategii de supraviețuire (sau de ospăț). Stilul vizual sofisticat al lui Bonnie MacKain completează textul, oferind detalii care îi ajută pe cei mici să numere și să vizualizeze grupările de furnici. Copiii care au iubit The Ants Go Marching vor găsi aici aceeași fascinație pentru lumea minusculă a insectelor și conceptul de adunare repetată, dar într-un context mult mai dinamic și orientat spre rezolvarea de probleme. Această abordare a matematicii prin poveste este o semnătură a autoarei, pe care o regăsim și în A Remainder of One, unde explorarea diviziunii continuă prin ochii soldatului Joe. În One Hundred Hungry Ants, ritmul este alert, iar finalul ironic le reamintește micilor cititori că, uneori, prea multă organizare te poate face să pierzi exact ceea ce căutai.