Once a Monster

Londra anului 1861 nu este doar capitala unui imperiu în expansiune, ci și un spațiu al contrastelor brutale, unde malurile noroioase ale Tamisei ascund secrete pe care istoria oficială le-a uitat. Alegerea acestui decor nu este întâmplătoare; Robert Dinsdale folosește atmosfera densă și „întunericul dickensian” al epocii pentru a ancora o fantezie mitologică într-o realitate tactilă, murdară și dureros de umană. Observăm cum autorul reușește să transforme figura legendară a Minotaurului dintr-un monstru de labirint într-o prezență tragică, eșuată pe malurile Ratcliffe Highway. În Once a Monster, o urmărim pe Nell, o orfană de zece ani care își petrece zilele căutând cărbune și fier în noroi sub comanda tiranicului Benjamin Murdstone. Momentul în care ea descoperă un trup uriaș, cu picioare acoperite de păr și muguri de coarne, marchează o ruptură în ritmul narativ, transformând o poveste de supraviețuire într-o explorare profundă a compasiunii. Putem afirma că stilul lui Dinsdale păstrează acea calitate onirică întâlnită în The Toymakers, dar o infuzează aici cu o doză mai mare de realism istoric și melancolie. Cei care au parcurs Ordinary Monsters de J M Miro vor fi pregătiți pentru felul în care acest roman populează umbrele epocii victoriene cu ființe marginalizate, însă Robert Dinsdale preferă o abordare mai intimă, concentrată pe relația dintre copil și „monstru”. Spre deosebire de explorările magice din Paris by Starlight, unde accentul cădea pe speranță și visare, aici autorul analizează ce înseamnă să fii diferit într-o lume care pedepsește orice abatere de la normă. Structura cărții este una circulară, evocând labirintul mitic, dar transpus în rețeaua de străduțe și canale a unei metropole industriale.