Non-Things

În capitolul central dedicat smartphone-ului și selfie-urilor, Byung-Chul Han analizează modul în care dispozitivele digitale ne transformă din posesori de obiecte în consumatori de experiențe efemere. Considerăm că forța acestui eseu filozofic rezidă în capacitatea de a numi criza actuală a prezenței: nu mai locuim pământul, ci „infosfera” Google Earth și a Cloud-ului. Autorul argumentează că, pe măsură ce lucrurile fizice sunt înlocuite de informație, pierdem acea stabilitate care ancora anterior existența umană.

Non-Things extinde cadrul propus de The Irreducible Reality of the Object de Charles William Johns cu date noi din era capitalismului digital, mutând accentul de la fenomenologia obiectului cotidian la disoluția acestuia în fluxuri de date. În timp ce Johns caută sensul în obiecte precum computerele, Han avertizează că aceste „non-lucruri” acționează ca mecanisme de control care ne fragmentează atenția și ne izolează. Structura cărții urmărește o progresie de la analiza tehnică a inteligenței artificiale către o dimensiune aproape poetică, dedicată tăcerii și „magiei lucrurilor”.

Prin capitole precum „Heidegger's Hand” sau „The Forgetfulness of Things in Art”, autorul stabilește o genealogie a gîndirii despre materialitate, criticând modul în care stocăm mase de date fără a mai păstra, de fapt, amintiri. Găsim în această lucrare o pledoarie pentru „lucrurile apropiate de inimă”, acele obiecte care, spre deosebire de informația digitală, posedă o durată și o rezistență ce permit formarea unei comunități reale, nu doar a unei rețele de urmăritori.