Noise

Notăm cu interes modul în care Noise este organizat ca o istorie narativă ce plasează omul în centrul fenomenului acustic. Structura materialului nu este una pur tehnică, ci urmărește o metodologie cronologică și culturală, pornind de la modul în care șamanii preistorici foloseau acustica naturală a peșterilor și ajungând la asaltul sonor al orașului contemporan. Găsim în această lucrare o încercare ambițioasă de a recupera „ceea ce am simțit trăind în trecut” prin intermediul urechii, nu doar al ochiului, explorând cum vocea umană a devenit instrument liric sau cum arhitectura religioasă a modelat experiența sacrului prin sunet. Suntem de părere că abordarea lui David Hendy reușește să facă distincția necesară între fapt istoric și presupunere, oferind o reconstrucție evocatoare a unor lumi sonore de mult pierdute.

Această lucrare completează perspectiva oferită de Earshot de Bruce Johnson, adăugând o dimensiune narativă mai vastă și o ancorare în antropologia preistorică pe care studiul lui Johnson, axat pe ultimii 600 de ani ai culturii vestice, o atinge doar tangențial. Totodată, Noise se distinge de Sound and the Ancient Senses prin extinderea analizei dincolo de antichitate, oferind o continuitate până în era digitală. În contextul operei sale, această carte reprezintă o evoluție firească de la studiile sale anterioare despre media, precum Life On Air sau The BBC. Dacă lucrările precedente se concentrau pe instituțiile și tehnologia care au modelat audiția modernă, volumul de față extinde cadrul de cercetare către întreaga istorie socială a umanității.