No Way Home

Imaginea micului Carlos, un copil din mahalalele Havanei care visa să devină fotbalist, dar se trezește la ora cinci dimineața pentru antrenamente de balet epuizante sub supravegherea tatălui său, sintetizează întreaga tensiune a acestui volum. În No Way Home, Carlos Acosta nu ne oferă doar o cronică a succesului, ci o explorare senzorială a dezrădăcinării. Considerăm că forța acestei scrieri rezidă în onestitatea cu care autorul descrie contrastul dintre grația afișată pe scenă și asprimea vieții cotidiene în Cuba comunistă. Notăm cu interes modul în care Acosta reușește să transmită cititorului mirosul străzilor din Havana și răceala sălilor de repetiție din Europa, transformând biografia într-o experiență tactilă a efortului fizic extrem. Merită menționat că, spre deosebire de alte biografii de profil, aici baletul este prezentat ca un colac de salvare impus, o disciplină care i-a oferit libertatea mondială, dar l-a condamnat la un exil interior permanent. Colecționarii care au apreciat A Body of Work de David Hallberg vor găsi aici aceeași calitate a introspecției asupra corpului ca instrument de lucru, însă Acosta adaugă o dimensiune politică și socială mult mai viscerală. În contextul operei sale, dacă ACOSTA DANZA. FUSION reprezintă celebrarea maturității artistice și a unității prin dans, No Way Home servește drept fundamentul necesar pentru a înțelege sacrificiile din spatele acelei viziuni. Este o poveste despre identitate, în care dorul de Cuba și lupta cu stereotipurile devin la fel de solicitante ca o coregrafie de mare dificultate.