Nineteen Claws and a Black Bird

Pășim într-un univers unde cotidianul este perforat de grotesc, iar liniștea este doar un preludiu pentru o revelație brutală. În Nineteen Claws and a Black Bird, observăm aceeași precizie chirurgicală cu care Agustina Bazterrica ne-a obișnuit în Tender is the Flesh, însă aici groaza nu mai este sistemică, ci intimă, fragmentată în nouăsprezece cadre distincte. Ne-a atras atenția modul în care autoarea argentiniană reușește să transforme absurdul în ceva palpabil: o fată care pretinde că adăpostește un iepure între picioare sau o femeie care eșuează metodic în tentativa de a depăși o despărțire. Cine a citit Mouthful of Birds de Samanta Schweblin va recunoaște aici acea stare de neliniște metafizică și predilecția pentru realismul magic întunecat, însă acolo unde Schweblin mizează pe ambiguitate, Bazterrica lovește cu un umor negru, adesea tăios. Descoperim o explorare a fricilor noastre cele mai profunde prin intermediul unor scenarii distopice și violente, unde corpul uman devine adesea un teritoriu al conflictului. Spre deosebire de atmosfera gotică urbană din Things We Lost in the Fire de Mariana Enríquez, care ancorează teroarea în istoria socială a Argentinei, povestirile din acest volum par să plutească într-un spațiu atemporal, concentrându-se pe alienarea individuală și pe mecanismele psihologice ale traumei. Este o lectură densă, tradusă cu finețe din limba spaniolă, care transformă macabrul într-o formă de introspecție.