Nikolai Gogol

Observăm în literatura academică dedicată secolului al XIX-lea o tendință de a-l înclava pe Nikolai Gogol în sfera realismului social, ignorând adesea dimensiunea sa metafizică și absurdă. Volumul Nikolai Gogol, semnat de Vladimir Nabokov, vine să completeze această lacună, oferind o perspectivă care refuză interpretările politice convenționale în favoarea unei analize a 'iraționalului' și a fanteziei pure. Publicată în prestigioasa serie Penguin Modern Classics, lucrarea reprezintă o întâlnire rară între doi titani ai literaturii ruse, în care criticul posedă aceeași finețe stilistică precum subiectul său. Suntem de părere că această biografie critică este esențială pentru a înțelege mecanismele interne ale capodoperelor precum 'Suflete moarte' sau 'Mantaua'. Nabokov demontează mitul scriitorului preocupat de reforme sociale, portretizându-l pe Gogol ca pe un artist al grotescului, a cărui viziune asupra lumii este populată de coșmaruri și invenții lingvistice uluitoare. Textul acoperă aceeași arie tematică precum ghidul semnat de Ksana Blank, "The Nose", dar cu o abordare mult mai personală și polemică. În timp ce Blank se concentrează pe nuanțele lingvistice și contextul din Sankt Petersburg, Nabokov propune o incursiune subiectivă în psihicul creativ gogolian. Această lucrare se integrează organic în opera de critică și eseu a lui Vladimir Nabokov, reflectând aceleași standarde estetice riguroase întâlnite în Speak, Memory sau în volumele sale de povestiri precum Nabokov's Dozen. Dacă în Lolita autorul explorează limitele limbajului și ale obsesiei, aici el aplică același microscop analitic asupra geniului gogolian, oferind un text care este, în sine, o piesă de beletristică de înaltă clasă.