Jackson, J: Never Have I Ever

Cât de departe poți merge pentru a proteja o versiune a ta care nici măcar nu este în întregime adevărată? În Never Have I Ever, explorăm această dilemă morală prin ochii lui Amy Whey, o femeie a cărei existență ordonată — între cursuri de scufundări și întâlniri ale clubului de carte — este amenințată de apariția intempestivă a Angelicăi Roux. Ceea ce începe ca un joc inofensiv de „n-am făcut niciodată” la o seară între prietene se transformă rapid într-o confruntare psihologică tensionată, pe măsură ce secretele îngropate de ani de zile încep să iasă la suprafață. Notăm cu interes modul în care Joshilyn Jackson construiește suspansul: nu prin violență gratuită, ci prin erodarea treptată a siguranței domestice. Stilul său este unul evocativ, îmbinând observația socială ascuțită cu o explorare sinceră a păcatelor din tinerețe. Cei care au parcurs Everything but the Truth de Gillian McAllister vor fi pregătiți pentru acest tip de narațiune în care o singură minciună sau un adevăr omis poate dărâma un întreg eșafodaj familial. Subliniem faptul că, spre deosebire de alte romane polițiste, aici miza este una profund etică. Jackson, care a predat scrierea creativă în facilități de detenție pentru femei, aduce o perspectivă unică asupra reabilitării și a greutății vinei. Dacă în Gods In Alabama sau The Girl Who Stopped Swimming autoarea analiza secretele din comunitățile mici din Sud, în Never Have I Ever ea mută lupa pe lupta interioară a unei femei care trebuie să decidă dacă merită să devină „cel rău” pentru a învinge un „demon” îmbrăcat în haine de lux.