Never Had a Dad

Notăm cu interes momentele de cotitură din viața adultă când absența unei figuri parentale devine un vid ce solicită o rezolvare creativă, nu doar resemnare. În Never Had a Dad, Georgie Codd transformă o lipsă personală într-un experiment social curajos și, pe alocuri, de o onestitate brutală. La 31 de ani, autoarea decide să publice „anunțuri pentru tați”, căutând mentori sau figuri paterne dispuse să ofere sprijin emoțional fără nicio conotație romantică sau financiară. Considerăm că forța acestei scrieri rezidă în capacitatea de a chestiona ce înseamnă, de fapt, familia în secolul XXI și cum se pot construi legături profunde între străini.

Subliniem modul în care autoarea navighează prin întâlniri bizare și conversații revelatoare, oferind o perspectivă rară asupra modului în care bărbații percep paternitatea. Pe aceeași linie cu None That I Know of, unde Joseph Verola explorează căutarea unor copii pierduți sau necunoscuți, Never Had a Dad inversează perspectiva, punând accent pe nevoia copilului adult de a fi „văzut” și ghidat. Spre deosebire de abordarea lui Verola, care se concentrează pe tragedia pierderii și pe virilitate, Codd adoptă un ton ce pendulează între umor britanic și analiză sociologică, investigând de ce mulți dintre cei care au răspuns anunțurilor sale căutau, în realitate, cu totul altceva decât un rol de părinte.

Experiența de lectură este una dinamică, fiind marcată de treceri fluide de la momente amuzante la reflecții profunde despre comunitățile marginalizate sau dinamica familiilor adoptive. Cartea nu se rezumă la o simplă memorie personală, ci devine un studiu despre nevoia umană universală de apartenență și despre structurile alternative de sprijin pe care ni le putem crea singuri atunci când biologia ne eșuează.