Nemirovsky, I: Fires of Autumn

Franța, perioada interbelică. Într-un Paris care încearcă cu disperare să uite ecourile tunurilor, The Fires of Autumn surprinde momentul fragil dintre două catastrofe. Ne-a atras atenția modul în care Irene Nemirovsky alege să ancoreze povestea în această fereastră temporală a iluziilor, unde pacea nu este decât o pregătire mută pentru un nou dezastru. Alegerea locului și a timpului nu este întâmplătoare; ea reflectă propria fugă a autoarei din 1940, oferind textului o aură de urgență și o profunzime tragică. Urmărim parcursul lui Bernard Jacquelain, un bărbat a cărui inocență a pierit în tranșee și care, întors acasă, se lasă devorat de cinismul și excesele capitalei. Subliniem finețea cu care Nemirovsky descrie prăbușirea idealurilor: de la viața de boem corupt la încercarea eșuată de a găsi stabilitatea într-o existență burgheză, totul se clatină sub amenințarea noilor tobe de război. Stilul este tăios, aproape chirurgical în analiza slăbiciunilor omenești. Forța narativă a lui Noel Barber din A Farewell to France se combină aici cu sensibilitatea acută din Suite Francaise, dar cu un glas propriu, mai sumbru și mai introspectiv. Dacă în David Golder autoarea explora izolarea adusă de bogăție, în acest roman ea extinde lentila asupra întregii societăți franceze. Apreciem cum The Fires of Autumn reușește să fie, în același timp, o cronică socială și un portret psihologic al unui suflet mutilat de istorie, pregătind terenul pentru temele mari pe care Nemirovsky le-a rafinat în All Our Worldly Goods.