Necrophenia

Descoperim în Necrophenia o structură narativă exuberantă, unde granița dintre realitatea istorică și fantezia pură este complet dizolvată. Vocea narativă a lui Robert Rankin ne conduce prin șapte decenii de haos controlat, pornind de la o premisă pe cât de bizară, pe atât de fascinantă: Ministerul britanic al Serendipității îl recrutează pe ocultistul Aleister Crowley pentru a crea un Homunculus. Această decizie declanșează un efect de domino care culminează cu o lume în care una din trei persoane este, de fapt, moartă, iar Pământul riscă să devină o „Necrosferă” lipsită de viață.

Construcția lumii este punctul forte al acestui al 30-lea roman al autorului. Robert Rankin reușește să integreze armonios elemente de cultură pop, precum prezența lui Elvis Presley sau a lui Mick Jagger, într-un sistem magic bazat pe meta-fenomenele Multiversului. Ca și Retromancer, volumul explorează o istorie alternativă în care soarta Angliei și a lumii depinde de personaje excentrice din Brentford, dar dintr-o perspectivă mult mai axată pe elementul supranatural al morților vii și al magiei ritualice. Comparativ cu Necessary Evil de Ian Tregillis, care tratează conflictul dintre tehnologie și magie într-un ton sumbru, Necrophenia păstrează umorul specific „ficțiunii neverosimile” (far-fetched fiction) cu care autorul ne-a obișnuit în lucrări precum The Chickens of Atlantis and Other Foul and Filthy Fiends.

Putem afirma că acest roman reprezintă chintesenta stilului lui Robert Rankin: un amestec de detectiv particular, rock 'n' roll, și o cosmologie absurdă unde până și Dumnezeu are o sufragerie amenajată într-un magazin de cartier. Ritmul este alert, susținut de o distribuție de „milioane” și de o imaginație care refuză orice limită logică.