Necessary Evil: Milkweed Triptych, cartea 03

Observăm încă de la primele pagini cum Ian Tregillis își exercită măiestria printr-o proză densă, aproape clinică, care transformă oroarea metafizică într-o realitate palpabilă a secolului XX. Stilul său nu se mulțumește cu simpla descriere a imposibilului; el ancorează supranaturalul într-un limbaj sobru, specific rapoartelor de inteligență și tratatelor de fizică, oferind astfel o greutate neașteptată fiecărui act de magie neagră. Găsim în această carte o lume sfâșiată între două forțe radical diferite: pe de o parte, „Eidolonii” invocați de vrăjitorii britanici prin sacrificii de sânge, iar pe de altă parte, soldații supraomenești germani, creați prin știință brutală pentru a manipula realitatea fizică. Dacă Bitter Seeds v-a captivat prin premisa sa de spionaj neconvențional, Necessary Evil extinde experiența în direcția unei fatalități inevitabile, unde timpul însuși devine un câmp de luptă. Suntem de părere că forța acestui volum final constă în modul în care Gretel, prezicătoarea cu o minte fragmentată, manipulează firele narative, transformând istoria într-un puzzle tragic. Față de abordarea din The Coldest War, unde tensiunea era una mocnită, de tip Război Rece, aici ritmul devine alert, impus de necesitatea lui Raybould Marsh de a repara o cronologie compromisă. Tregillis reușește să închidă cercul început în primele volume, menținând acea atmosferă de „noir” fantastic care l-a consacrat, oferind o concluzie care nu menajează cititorul, ci îl provoacă să accepte costurile cumplite ale victoriei.