My Phantoms

Cât de mult din noi înșine suntem dispuși să sacrificăm pentru a menține aparența unei relații funcționale cu propriii părinți? În My Phantoms, Gwendoline Riley ne oferă o radiografie tăioasă și lipsită de sentimentalism a legăturii dintre Bridget și mama ei, Helen. Ne-a atras atenția modul în care autoarea refuză rezoluțiile facile, alegând în schimb să exploreze distanța insurmontabilă care se poate căsca între doi oameni legați prin sânge, dar străini prin temperament. Stilul are ceva din proza introspectivă a lui Helga Flatland în A Modern Family, fără să fie o imitație — acolo unde Flatland caută nuanțele reconcilierii, Riley preferă o precizie chirurgicală, aproape rece, în a demasca micile cruzimi cotidiene. Această lucrare consolidează poziția autoarei ca o observatoare fină a disfuncționalității, temă care a urmărit-o încă de la debutul premiat Cold Water. Dacă în The Palm House accentul cădea pe prietenii durabile, în My Phantoms suntem martorii unei izolări emoționale profunde. Structura narativă este densă, deși volumul are doar 208 pagini, fiecare dialog fiind încărcat de subînțelesuri și de greutatea lucrurilor nespuse. Credem că forța acestui roman rezidă tocmai în onestitatea sa brutală, oferind o perspectivă asupra maternității și a datoriei filiale care este pe cât de inconfortabilă, pe atât de necesară în peisajul beletristicii contemporane.