My Friends

Descoperim în My Friends un exemplu magistral de ficțiune contemporană care subversează convențiile romanului politic pentru a se concentra pe arhitectura fragilă a intimității masculine în condiții de exil. Deși punctul de pornire este unul violent — împușcăturile de la ambasada libiană din Londra — narațiunea nu urmărește adrenalina confruntării, ci undele de șoc care se propagă pe parcursul a decenii în viețile lui Khaled, Mustafa și Hosam. Găsim aici o explorare a prieteniei ca singurul „acasă” posibil atunci când geografia devine inaccesibilă. Stilul are ceva din proza lui Kamila Shamsie, vizibil în Best of Friends, fără să fie o imitație — Matar înlocuiește exuberanța tinereții cu o melancolie matură, aproape sculpturală. În timp ce Kamila Shamsie analizează cum puterea politică alterează loialitatea, Matar se apleacă asupra modului în care exilul îngheață timpul. Această lucrare se simte ca o culminare a temelor din Anatomy of a Disappearance și In the Country of Men, unde absența tatălui sau a patriei dicta ritmul existenței. Dacă în The Return autorul căuta răspunsuri factuale într-un cadru de non-ficțiune, în My Friends el folosește libertatea beletristicii pentru a sonda adevăruri emoționale mai profunde despre ce înseamnă să fii martorul propriei vieți desfășurate la periferia istoriei.