Musical Rhetoric

În lucrarea Musical Rhetoric, descoperim o metodologie riguroasă care extinde frontierele analizei de discurs dinspre lingvistică și inteligență artificială către arhitectura sonoră. Considerăm că abordarea autorului Patrick Saint-Dizier este una fundamental tehnică, tratând muzica nu doar ca fenomen estetic, ci ca un limbaj matematic guvernat de principii de construcție stricte. Structura cărții se concentrează pe modelarea retoricii și a argumentării, elemente esențiale pentru dezvoltarea unor scheme de adnotare multimedia avansate în comunicarea non-verbală. Pe linia practică a volumului Computer Assisted Music and Dramatics, dar cu un focus specific pe modelarea computațională a structurilor argumentative, această apariție de la Wiley umple un gol în literatura de specialitate recentă. Patrick Saint-Dizier își folosește vasta experiență în lingvistică computațională, vizibilă în lucrări precum Computational Lexical Semantics sau Syntax and Semantics of Prepositions, pentru a extrage sensul din spatele simbolurilor muzicale. Dacă în lucrările sale anterioare analiza relația dintre sintaxă și semantică în limbajul natural, aici aplică aceleași rigori logice pentru a defini ontologia discursului muzical. Credem că volumul reușește să demonstreze cum principiile din web-ul semantic și sistemele de tip 'question answering' pot fi adaptate pentru a înțelege mai profund organizarea ierarhică a compozițiilor complexe.