More Than Human

Notăm cu interes modul în care More Than Human rămâne, la decenii de la apariție, unul dintre cele mai profunde exerciții de imaginație speculativă din literatura secolului XX. Poziționat central în opera lui Theodore Sturgeon, acest roman rafinează obsesiile autorului pentru natura umană și conexiunea interpersonală, teme explorate anterior în volume precum Thunder and Roses sau The Man Who Lost the Sea. Dacă în proza sa scurtă Sturgeon analiza fragilitatea individului, aici el propune o construcție de lume îndrăzneață: nașterea lui „Homo Gestalt”. Ne-a atras atenția sistemul unic de „magie” biologică, unde puterea nu rezidă în tehnologie, ci în simbioza psihică. Avem de-a face cu un puzzle uman format din proscriși: Lone, cel care poate controla mințile, Janie, capabilă de telekineză, gemenii teleportatori și un sugar care proiectează motoare antigravitaționale. Împreună, aceștia nu sunt doar o echipă, ci un singur organism viu, o etapă evolutivă care pune sub semnul întrebării moralitatea tradițională. Atmosfera te trimite cu gândul la Odd John de Olaf Stapledon, explorând tot ideea mutației umane și a geniului neînțeles, deși Sturgeon aduce o voce proprie, mult mai lirică și umanistă, concentrându-se pe trauma și nevoia de apartenență a acestor „monștri” dotați cu puteri divine. Putem afirma că romanul transcende genul science fiction, devenind o meditație asupra modului în care etica trebuie să țină pasul cu puterea absolută.