Moon Tiger

Pe patul de spital, Claudia Hampton — o femeie celebră, independentă și de o frumusețe sfidătoare chiar și în pragul morții — le anunță pe asistente că intenționează să scrie o istorie a lumii care să fie, în același timp, propria ei poveste. Moon Tiger nu este însă un jurnal liniar, ci o construcție fascinantă despre felul în care memoria individuală se ciocnește cu istoria colectivă. Putem afirma că forța acestui roman, laureat cu premiul Booker, rezidă în refuzul personajului principal de a fi singura voce a propriei vieți. Claudia le permite celor care au cunoscut-o — fratelui său Gordon, amantului Jasper sau fiicei sale Lisa — să intervină, oferind cititorului o imagine caleidoscopică asupra unei existențe trăite intens între două războaie mondiale. Stilul are ceva din proza de analiză fină a Penelope Lively din The Road To Lichfield, fără să fie o imitație — aici, autoarea extinde cadrul temporal și geografic, mutând centrul de greutate spre Egiptul perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial, unde Claudia îl întâlnește pe Tom, marea ei iubire pierdută. Apreciem modul în care Lively transformă o biografie personală într-o reflecție asupra timpului, unde trecutul nu este o succesiune de evenimente, ci un prezent continuu care „lasă urme în aer”. Față de temele explorate în Consequences, unde accentul cade pe moștenirea generațională, Moon Tiger se concentrează pe identitatea fragmentată și pe subiectivitatea adevărului istoric.