Mona

Notăm cu un interes profund modul în care „Mona” se instalează în genul ficțiunii contemporane, doar pentru a subversa cu cinism convențiile romanului de campus și ale satirei literare. Pola Oloixarac nu construiește o simplă cronică a succesului, ci o „coborâre în infern” modernă, unde statutul de „scriitor de culoare” devine o etichetă sufocantă într-un univers academic obsedat de diversitate. Subliniem contrastul brutal dintre soarele Californiei și griul metalic al unui sat suedez de lângă Cercul Polar, unde protagonista, o scriitoare peruană, încearcă să-și mascheze traumele prin substanțe și sarcasm. Reținem că, spre deosebire de explorările cvasi-științifice și tehnologice din Dark Constellations sau de densitatea intelectuală din Savage Theories, în acest volum autoarea optează pentru o lentilă mai intimă, dar la fel de tăioasă. Dacă în lucrările anterioare Oloixarac diseca sisteme de supraveghere și teorii antropologice, aici ea disecă egoul literar. Pe același raft cu Scar de Sara Mesa, „Mona” se distinge prin ritmul său hipnotic și prin modul în care transformă o conferință literară într-un spațiu claustrofob, unde violența mocnită și resentimentele dintre competitori depășesc granițele competiției profesionale. Este un portret scabrul al elitei „hipster”, în care personajul principal pendulează între apartenență și excludere, purtând cu sine urmele unei violențe pe care nu o poate explica, dar care o urmărește până în inima Suediei.