Modern Sentimentalism: Affect, Irony, and Female Authorship in Interwar America: Oxford Studies in American Literary History

Notăm cu interes modul în care Modern Sentimentalism recalibrează înțelegerea noastră asupra modernismului american, pornind de la premisa că inovația literară a perioadei interbelice nu a însemnat, de fapt, moartea sentimentalismului, ci o transformare radicală a acestuia. În acest volum din seria Oxford Studies in American Literary History, Lisa Mendelman investiguează cum figuri feminine emblematice — de la „femeia nouă” la „the flapper” — au navigat prin contradicția dintre sinceritatea secolului al XIX-lea și modurile auto-conștiente, adesea ironice, de producție culturală ale modernității.

Descoperim aici o analiză structurală ce depășește critica literară convențională; autoarea integrează în argumentația sa tratate științifice și brief-uri legale, demonstrând că afectul feminin a rămas un motor central al principiilor moderniste. Stilul narativ al autoarelor studiate, precum Edith Wharton sau Willa Cather, este prezentat ca un spațiu de negociere între dorința de împlinire emoțională și scepticismul epocii. Considerăm că forța acestui studiu rezidă în capacitatea de a demonstra cum „simțirea” a fost tradusă în tehnici literare sofisticate, mai degrabă decât abandonată.

Cititorii familiarizați cu Twentieth-Century Sentimentalism de Jennifer A. Williamson vor aprecia modul în care volumul de față adâncește legătura dintre estetica afectului și ironia modernistă, oferind o perspectivă mai specifică asupra autoratului feminin. În timp ce alte lucrări, precum Modernism, Satire and the Novel de Jonathan Greenberg, pun accent pe detașarea crudă a modernismului, Lisa Mendelman recuperează dimensiunea emoțională, arătând că satira și sentimentul nu sunt opuse, ci coexistă într-un echilibru fragil care a definit literatura feminină interbelică.