Meridon

Structura narativă a acestui volum final pendulează între două lumi contrastante, fiind construită pe tensiunea dintre identitatea asumată de nomad și destinul de moștenitoare a unui mare domeniu englezesc. Meridon, crescută în asprimea vieții de circ, poartă cu sine singura dovadă a originii sale: un medalion de aur care devine busola ei morală și socială. Ne-a atras atenția modul în care Philippa Gregory refuză să idealizeze întoarcerea acasă, preferând să exploreze prețul supraviețuirii într-o epocă georgiană definită de trădare și stratificare socială rigidă. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în evoluția personajului principal, care trebuie să navigheze prin încrengăturile de decepții ale aristocrației după ce a cunoscut libertatea dură a drumului. Atmosfera te trimite cu gândul la The Gresham Chronicles (Books 1-3), deși accentul pus de Gregory pe legătura aproape mistică dintre familie și pământul moștenit marchează o voce proprie, mult mai viscerală. În contextul operei sale, Meridon reprezintă punctul culminant al unei obsesii tematice pe care autoarea a explorat-o și în The Favoured Child sau The Lady of the Rivers: lupta femeii pentru autonomie într-o lume a bărbaților. Dacă în lucrările ulterioare, precum The Taming of the Queen, Gregory se concentrează pe figuri istorice reale, aici își folosește libertatea ficțiunii pentru a încheia saga familiei Lacey cu un amestec de realism istoric și intensitate emoțională care definește întreaga serie The Wideacre Trilogy.