Menmuir, W: Many: Salt Modern Fiction

Acțiunea se plasează pe marginea unei coaste izolate, într-un sat unde timpul pare să se fi oprit, dar nu în sensul unei idile, ci sub forma unei stagnări toxice. Această alegere a cadrului contează deoarece marea, personaj central și amenințător, dictează ritmul unei existențe marcate de poluare și izolare. Remarcăm felul în care Wyl Menmuir folosește peisajul nu doar ca decor, ci ca o manifestare a stării psihologice a personajelor sale.

Cine a citit Wrecker de Noel O'Reilly va recunoaște aici explorarea părții întunecate a Cornwall-ului, unde sărăcia și tradiția nasc gesturi extreme. Totuși, spre deosebire de realismul istoric al lui O'Reilly, „The Many” virează spre o zonă suprarealistă, aproape onirică, unde granița dintre realitate și trauma colectivă devine fluidă. Putem afirma că această lucrare reprezintă o evoluție firească față de explorările autorului din The Draw of the Sea; dacă acolo Wyl Menmuir analiza relația umană cu oceanul prin lentila documentaristă, aici el transformă acea fascinație într-o fabulă metafizică despre vinovăție și doliu.

Structura narativă este una densă, deși volumul are dimensiuni reduse. Stilul este unul contemplativ, cu fraze care capturează asprimea vieții de pescar și ostilitatea tăcută a localnicilor față de Timothy, intrusul care încearcă să renoveze o casă ce poartă amprenta absenței lui Perran. Reținem tensiunea care crește nu prin acțiune violentă, ci prin omisiuni și prin imaginea tulburătoare a peștilor „ciudați” extrași dintr-o apă bolnavă, simbol al unei lumi ce se destramă din interior.