Men in My Situation

Observăm în Men in My Situation o afinitate structurală și tematică profundă cu The Ferryman and His Wife de Frode Grytten; ambele romane folosesc decorul auster al Norvegiei pentru a explora fragilitatea legăturilor umane în fața morții, însă acolo unde Grytten caută o formă de împăcare, Per Petterson ne scufundă într-o stare de derivă aproape tactilă. Stilul are ceva din proza lui Pedro Carmona-Alvarez, fără să fie o imitație — Petterson păstrează o asprime nordică specifică, refuzând sentimentalismul chiar și în cele mai vulnerabile momente ale protagonistului.

Ne-a atras atenția felul în care Arvid Jansen, un personaj recurent în opera autorului, este surprins aici într-un moment de maximă fărâmițare interioară. Dacă în It's Fine by Me asistam la formarea sa în cartierele muncitorești din Oslo, iar în In the Wake vedeam primele unde de șoc ale traumei, acest volum funcționează ca un studiu despre consecințele pe termen lung ale pierderii. Arvid își petrece nopțile conducând o Mazda prin oraș sau în relații care nu îi oferă nicio ancoră, fiind incapabil să proceseze moartea întregii sale familii într-un accident de feribot.

Reținem precizia cu care este descrisă distanțarea dintre el și fosta soție, Turid, dar mai ales legătura tensionată și totodată vitală cu fiica sa, Vigdis. Textul, tradus din limba norvegiană, păstrează acel ritm lent, aproape hipnotic, caracteristic prozei lui Petterson. Nu este doar o poveste despre doliu, ci despre efortul istovitor de a rămâne prezent pentru cineva care încă are nevoie de tine, atunci când tu însuți te simți golit de sens. Este o experiență de lectură densă, care confirmă locul autorului alături de marile voci ale literaturii contemporane, precum cea din Out Stealing Horses.