Megahex

La o primă privire, Megahex pare a fi doar o colecție de benzi desenate despre escapadele unor prieteni dependenți de substanțe și apatie. Totuși, sub stratul de umor cinic și estetică psihedelică, cititorul descoperă o explorare brutal de onestă a depresiei, a relațiilor disfuncționale și a stagnării existențiale. Ne-a atras atenția modul în care Simon Hanselmann reușește să transforme arhetipurile clasice — o vrăjitoare, o pisică neagră și o bufniță — în vehicule pentru o critică socială tăioasă și o vulnerabilitate emoțională surprinzătoare.

Merită menționat că acest volum în format hardback, publicat de Fantagraphics, este cel care a propulsat fenomenul online într-o operă de referință a deceniului. Imaginați-vă tensiunea psihologică și degradarea urbană din Bad Gateway, mutată într-un decor de comedie neagră unde personajele sunt captive între canapea și propriile eșecuri. Notăm cu interes evoluția stilistică față de proiecte precum Below Ambition; dacă acolo accentul cădea pe haosul unei trupe de muzică, în Megahex autorul rafinează dinamica de grup, oferind o structură narativă mai densă și o paletă cromatică vibrantă care contrastează cu mizeria morală a personajelor.

Spre deosebire de Megg & Mogg In Amsterdam (And Other Stories), care continuă aventurile grupului, volumul de față stabilește fundamentul întregului univers creat de Simon Hanselmann. Este o lucrare care a redefinit standardele romanului grafic contemporan, îmbinând estetica 'lo-fi' cu o rigoare a compoziției care explică nominalizările la premiile Ignatz și succesul de la Angoulême.