Marlena

Ce rămâne din noi atunci când persoana care ne-a definit tinerețea dispare într-o fâșie de apă înghețată? În Marlena, miza nu este doar supraviețuirea fizică, ci mai ales cea psihologică a lui Cat, o adolescentă izolată în peisajul auster din Michigan. Întâlnirea cu vecina sa, Marlena, o figură magnetică și autodestructivă, declanșează o spirală a dependenței care culminează prematur cu o tragedie. Remarcăm felul în care Julie Buntin refuză liniaritatea, construind un dialog bântuitor între prezentul matur al lui Cat și trecutul care refuză să fie îngropat.

Suntem de părere că forța narativă a Claire Needell din The First True Thing, combinată cu sensibilitatea brutală a Carrie Mullins din Night Garden, se regăsește în acest debut — dar cu un glas propriu, mult mai poetic și melancolic. Dacă în alte romane despre adicție accentul cade pe procesul clinic, aici Julie Buntin se concentrează pe „litania primelor dăți” — primul pahar, prima pastilă, primul sărut — privite ca niște ritualuri de trecere care calcifică destinul personajelor.

Atmosfera este una de o tristețe densă, amintind de Mother Mother prin felul în care absența unei figuri centrale dictează ritmul vieții celor rămași. Este un roman despre cum amintirea poate deveni o închisoare, dar și despre nevoia umană de a găsi un sens în haosul unei prietenii care te-a salvat și te-a distrus simultan. Textul curge cu o precizie chirurgicală, evitând sentimentalismul facil în favoarea unei onestități care doare.