Making Refugees in India: Oxford Historical Monographs

În acest volum recent publicat în seria Oxford Historical Monographs, Ria Kapoor propune o reevaluare istorică a regimului refugiaților din India, concentrându-se pe decizia fundamentală a statului de a nu semna Convenția ONU din 1951. Considerăm că noutatea acestei ediții rezidă în extinderea cadrului cronologic: în loc să se limiteze la evenimentele Partiției, cercetarea urmărește evoluția conceptului de refugiat de la începutul secolului XX până în anii '70. Autoarea demonstrează că ceea ce părea o gestionare ad-hoc a crizelor a fost, în realitate, o politică de „ambiguitate strategică” menită să protejeze suveranitatea noului stat postcolonial.

Analiza trece prin momente cheie, de la tensiunile drepturilor cetățenilor britanici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, până la sosirea refugiaților tibetani și criza umanitară din Pakistanul de Est. Merită menționat modul în care Kapoor pune în contrast autodeterminarea anticolonială cu drepturile omului universale, arătând cum figura refugiatului a devenit centrală în definirea cetățeniei indiene.

Cititorii familiarizați cu The Routledge Handbook of Refugees in India de S. Irudaya Rajan vor aprecia modul în care acest volum aduce o perspectivă istorică mai nișată și o argumentație mai densă despre fundamentele ideologice ale statului, spre deosebire de abordarea multidisciplinară și juridică a manualului menționat. De asemenea, dacă Citizen Refugee de Uditi Sen se concentra pe reabilitarea refugiaților bengalezi, lucrarea de față oferă un cadru mult mai larg, integrând experiența Indiei în procesele globale de decolonizare și în rescrierea practicilor internaționale privind azilul.