Luda

Sub luminile orbitoare ale scenei, Luci LaBang, o legendă a artei drag, simte cum propria strălucire începe să palească sub asediul timpului. Această primă imagine a artistului care își contemplă decăderea în oglinda cabinei de machiaj dă tonul romanului Luda. Ne-a atras atenția modul în care Grant Morrison construiește o punte între estetica extravagantă a teatrului și profunzimile întunecate ale ocultismului. Când tânăra Luda apare în scenă, purtând nu doar chipul de odinioară al lui Luci, ci și o ambiție devorantă, povestea glisează dintr-o cronică a celebrității într-un thriller supranatural dens.

Subliniem forța narativă a lui Nghi Vo combinată cu sensibilitatea explorărilor identitare din Pantomime de L.R. Lam — dar cu un glas propriu, mult mai visceral și psihedelic. Stilul este o infuzie de „Glamour”, o disciplină magică ce transformă realitatea prin exces și ritual. În timp ce în lucrările sale grafice, precum Batman: Arkham Asylum, Morrison folosea imaginea pentru a fragmenta psihicul uman, aici folosește textul pentru a crea un Glasgow (sau „Gasglow”) halucinant. Ritmul este cel al unui spectacol de cabaret care scapă de sub control: senzual, periculos și marcat de dispariții misterioase în rândul distribuției. Este o explorare a prețului pe care îl plătește un artist pentru nemurire, unde granița dintre mentor și monstru devine imperceptibilă.