Lucy

Ce rămâne dintr-o identitate atunci când este smulsă din peisajul familiar și replantată într-un sol străin, aparent perfect? În Lucy, Jamaica Kincaid ne invită să privim lumea prin ochii unei tinere de nouăsprezece ani care părăsește Indiile de Vest pentru a deveni au pair într-o familie înstărită din America de Nord. Miza nu este doar adaptarea culturală, ci supraviețuirea psihologică a unei fete care refuză să fie sedusă de fațada fericirii angajatorilor săi. Putem afirma că forța acestui roman rezidă în privirea clinică a protagonistei; ea observă fisurile din mariajul lui Lewis și Mariah cu o claritate aproape brutală, refuzând orice formă de sentimentalism. Credem că Jamaica Kincaid reușește aici o performanță rară: transformarea resentimentului și a dorului de casă într-un instrument de analiză socială. Ca și în As Cool as I Am de Pete Fromm, care explorează tot o maturizare feminină marcată de o inimă protectoare și vigilentă, Lucy navighează prin apele tulburi ale trezirii sexuale și ale independenței. Totuși, spre deosebire de personajele din literatura americană contemporană, Lucy poartă povara unui trecut colonial care îi nuanțează fiecare interacțiune. Această operă se situează organic în continuarea romanului Annie John, dar dacă acolo asistăm la ruperea legăturii cu mama, aici vedem consolidarea unei identități noi, „feroce și integră”. Este o lectură despre curajul de a vedea adevărul, chiar și atunci când acesta este inconfortabil, scrisă într-o engleză precisă și poetică.