Lost to the World

Ne-a atras atenția în mod deosebit modul în care Shahbaz Taseer alege să își spună povestea, nu din postura unei victime pasive, ci ca un fin observator al propriului calvar. Relația dintre autor și subiect este una de o intimitate dureroasă: Taseer este propriul său biograf într-o cronică a supraviețuirii care a durat aproape cinci ani. Imaginea este una cinematică și brutală: sfârșitul lunii august 2011, o mașină oprită sub amenințarea armelor și începutul unei dispariții care va lăsa o lume întreagă în suspans. Fiul unui guvernator asasinat pentru ideile sale liberale, Shahbaz devine o monedă de schimb și un simbol al Pakistanului tolerant pe care teroriștii din Mișcarea Islamică a Uzbekistanului doreau să îl distrugă.

În Lost to the World, tonul nu este unul de răzbunare, ci unul de o onestitate percutantă. Credem că elementul distinctiv al acestui volum este modul în care autorul a folosit credința nu ca pe un scut dogmatic, ci ca pe un instrument de reziliență psihologică; citind Coranul în captivitate, el a căutat argumente pentru propria umanitate în fața celor care o negau zilnic. Ritmul narațiunii este dens, alternând între momentele de teroare fizică și perioadele lungi de izolare în zonele tribale neguvernate.

Cine a apreciat portretul rezilienței din Captivity de James Loney va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context politic și familial mult mai personal. Dacă în alte scrieri despre radicalism, precum cele din Clouded Crescent, accentul cade pe mecanismele sociale ale terorismului, Taseer ne oferă o perspectivă interioară, transformând o experiență traumatizantă într-o lecție despre puterea spiritului de a rămâne ancorat în realitate atunci când lumea exterioară pare pierdută definitiv.