Long Island

Găsim în această carte o structură narativă construită pe tăceri și pe greutatea deciziilor amânate timp de două decenii. Long Island nu este doar o continuare a celebrului Brooklyn, ci o maturizare a perspectivei lui Colm Tòibìn asupra noțiunii de 'acasă'. Descoperim o Eilis Lacey transformată, stabilită acum în New York, a cărei existență aparent liniștită este perturbată de un secret ce o forțează să privească înapoi spre Enniscorthy. Ritmul narativ amintește de introspecția minuțioasă din The Magician, dar structura este mult mai intimă, ancorată în spațiul domestic și în tensiunile specifice micilor comunități. Dacă în House of Names autorul explora tragedia la scară mitologică, aici tragedia este una surdă, de natură cotidiană, născută din coliziunea dintre datoria față de familie și dorința de libertate personală. Colm Tòibìn își păstrează stilul sobru, în care ceea ce rămâne nespuns între personaje are o greutate egală cu dialogul propriu-zis, oferind o meditație profundă despre exilul interior care persistă chiar și după ce rădăcinile par să se fi prins în pământ străin.