Liturgy and Byzantinization in Jerusalem: Oxford Early Christian Studies

În cadrul volumului Liturgy and Byzantinization in Jerusalem, remarcăm o schimbare de paradigmă în studiul creștinismului răsăritean: autorul propune o reevaluare a modului în care „Biserica-mamă” a Ierusalimului și-a pierdut tradiția liturgică unică în favoarea ritului imperial din Constantinopol. Punctul central al lucrării este analiza manuscriselor redescoperite ale calendarului și lecționarului hagiopolit, documente care servesc drept martori ai unei tradiții pierdute. Găsim în această cercetare dovezi că evenimentele traumatice, precum cucerirea arabă din 638 sau distrugerea Sfântului Mormânt în 1009, nu au avut un impact atât de devastator asupra cultului pe cât se credea anterior.

Considerăm că forța acestui studiu rezidă în demonstrația faptului că bizantinizarea nu a fost o impunere ideologică de sus în jos, ci un proces organic, influențat de schimbările în topografia sacră a orașului. Daniel Galadza reconstruiește legătura dintre locurile sfinte și imnografia specifică, oferind traduceri în premieră pentru texte care nu au mai fost accesibile cercetătorilor vorbitori de limba engleză. Lucrarea este comparabilă cu The Baptismal Liturgy of Jerusalem de Juliette Day în rigurozitate, dar actualizat pentru contextul tranziției medievale târzii și al asimilării rituale sub influența Bizanțului. În timp ce Robert F. Taft în Liturgy in Byzantium and Beyond explorează splendoarea ritului constantinopolitan, Galadza focalizează lentila asupra rezilienței și transformării specifice a Ierusalimului, oferind o perspectivă nuanțată asupra modului în care identitatea locală a fost absorbită de hegemonia imperială.