Lionette

O fetiță de unsprezece ani privește de pe puntea vaporului cum coasta Europei dispare în zare, lăsând în urmă un tată care a abandonat-o și o lume care se prăbușește în pragul Marelui Război. În mâinile sale, un caiet devine singura ancoră. Anaïs Nin a început acest jurnal nu din dorința de glorie literară, ci dintr-o necesitate viscerală de a-i scrie tatălui său, încercând să mențină o legătură cu o figură paternă absentă, transformând ulterior această corespondență neexpediată într-un laborator al propriei identități. Reținem din Linotte: The Early Diary Of Anais Nin (1914-1920) o cronică fascinantă a trezirii unei conștiințe artistice. Dacă în lucrări ulterioare precum Henry and June sau Delta of Venus descoperim o femeie care explorează limitele senzualității și ale dorinței, în acest volum asistăm la geneza acelui spirit liber. Este un autoportret surprinzător de matur pentru o adolescentă care se autoeducă prin lectură și observație fină. Recomandăm această lectură pentru modul în care anticipează temele majore din The Diary Of Anais Nin Volume 2 1934-1939, unde analiza psihologică devine centrală. Cartea se așază natural pe același raft cu Waste of Timelessness and Other Early Stories, dar cu un accent pe autenticitatea brută a jurnalului intim, spre deosebire de prelucrarea ficțională a experiențelor. Merită menționat că textul este îmbogățit de desenele și fotografiile autoarei, oferind o experiență de lectură cinematică, ce ne permite să urmărim vizual și textual metamorfoza unei fetițe într-o „Linotte” (păsărică zăpăcită) plină de spirit.