Like This, For Ever

În „Like This, For Ever”, tensiunea se naște din contrastul brutal dintre inocența fragilă a copilăriei și ritualurile macabre ale unui prădător urban. Suntem de părere că Sharon Bolton reușește să construiască o atmosferă apăsătoare, în care malurile noroioase ale Tamisei devin scena unor crime ce sfidează logica detectivilor Dana Tulloch și Mark Joesbury. Central în această narațiune este Barney, un băiat de zece ani care „a văzut lucruri pe care niciun copil nu ar trebui să le vadă” și care trăiește cu certitudinea terifiantă că el ar putea fi următoarea victimă a celui care golește trupurile de sânge înainte de a le abandona. Remarcăm modul în care autoarea integrează perspectiva polițistei Lacey Flint, a cărei implicare personală devine inevitabilă, în ciuda lipsei unui motiv oficial. În tradiția lui Patricia Gibney, autoarea romanului Tell Nobody, acest roman explorează trauma pierderii unor copii în comunități aparent sigure, dar Sharon Bolton plasează accentul pe o dimensiune aproape ritualică și pe legătura psihologică strânsă dintre martor și urmăritor. Stilul este unul contemplativ, lăsând spațiu cititorului să simtă teama viscerală a lui Barney, în timp ce structura narativă alternează între observația fină și momente de suspensie acută. Față de alte lucrări ale autoarei, precum The Craftsman, unde accentul cade pe misterul istoric, aici realismul sumbru al Londrei contemporane este cel care dictează ritmul lecturii.