Letters to Camondo

În Letters to Camondo, progresul lecturii este unul emoțional și istoric, pornind de la splendoarea Belle Époque și ajungând la tragedia deportărilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Găsim în această carte o metodologie narativă unică: Edmund de Waal nu scrie o biografie convențională, ci alege forma intimă a epistolelor adresate contelui Moïse de Camondo, proprietarul muzeului parizian Musée Nissim de Camondo. Merită menționat că autorul își folosește privirea de artist ceramist pentru a „atinge” prin cuvinte obiectele colecției, transformând fiecare piesă de mobilier sau porțelan într-un martor al istoriei. Recomandăm acest volum ca pe o alternativă la The Vanished Collection pentru același nivel de interes față de arta confiscată; dacă lucrarea Paulinei Baer de Perignon se concentrează pe recuperarea fizică a tablourilor, Letters to Camondo are avantajul unei profunzimi filosofice despre ce înseamnă să lași o moștenire într-o lume care vrea să te șteargă. Cartea se poziționează ca o continuare tematică firească a volumului The Hare with Amber Eyes, unde Edmund de Waal a explorat istoria familiei sale Ephrussi. Dacă în lucrările anterioare, precum The White Road, accentul cădea pe puritatea materialului, aici autorul analizează fragilitatea existenței umane prin prisma obiectelor care supraviețuiesc proprietarilor lor. Este o meditație asupra asimilării evreiești în Franța și a modului în care frumusețea a fost folosită ca scut împotriva intoleranței.