Lee, H: Edith Wharton

Relația dintre Hermione Lee și subiectele sale biografice a fost întotdeauna una de o profunzime analitică rară, o încercare de a recupera vocea autentică de sub straturile de mitologie literară. După ce a redefinit modul în care o privim pe Virginia Woolf, Lee își îndreaptă atenția către o figură adesea înțeleasă greșit: Edith Wharton. Ne-a atras atenția imaginea de deschidere a acestui volum monumental: nu o vedem pe Wharton în saloanele rigide din New York-ul „Epocii Inocenței”, ci ca pe o femeie de o energie feroce, conducând mașina pe frontul francez în timpul Marelui Război sau descifrându-și dorințele ascunse într-un jurnal codificat. Lee demonstrează că Wharton nu a fost doar o observatoare a snobismului aristocratic, ci o pionieră care a scris despre sex, incest și suferință cu o onestitate brutală. Reținem din această cercetare minuțioasă portretul unei femei care, deși nefericită în căsnicie și marcată de singurătate, și-a construit o rețea de prietenii intelectuale cu giganți precum Henry James. Pe același raft cu volumul de memorii A Backward Glance, lucrarea lui Lee se distinge printr-un accent pus pe viața interioară tumultuoasă și pe contextul european care a transformat-o pe Wharton dintr-o moștenitoare bogată într-o scriitoare modernă. Această biografie se înscrie perfect în linia preocupărilor constante ale autoarei, vizibile și în Lives of Houses, de a înțelege cum spațiul geografic și social modelează arhitectura operei literare. Stilul este narativ și dens, oferind o experiență de lectură care alternează între analiza literară subtilă și dinamismul unei vieți trăite la intensitate maximă între două continente.