Leaving Berlin

Vocea narativă a lui Joseph Kanon ne aruncă brutal în inima unui Berlin sfâșiat, anul 1948. Orașul este o rană deschisă. Ruinele sunt peste tot. Tensiunea se simte în fiecare paragraf. Putem afirma că forța acestui roman rezidă în atmosfera sa sufocantă, unde spionajul este la fel de comun ca piața neagră. Alex Meier, scriitorul exilat, nu se întoarce acasă ca un erou. Se întoarce ca un pion. Șantajat de CIA, el trebuie să navigheze prin apele tulburi ale Berlinului de Est. Totul merge prost rapid. O răpire eșuată. Un agent mort. Meier devine vânatul. Miza crește insuportabil când misiunea sa vizează femeia iubită. Pe același raft cu The Spring of Kasper Meier de Ben Fergusson, cartea se distinge prin rigoarea cu care analizează granițele morale fine dintre supraviețuire și trădare pură. Merită menționat că Leaving Berlin rafinează temele explorate de autor în The Good German, transformând cadrul istoric într-un personaj activ. Dacă în Shanghai sau The Accomplice autorul se concentra pe rănile războiului, aici el capturează momentul precis în care Războiul Rece începe să înghețe Europa. Ritmul este alert. Frazele sunt tăioase. Nu există spațiu pentru erori. Berlinul este un teatru de operațiuni unde cultura este o armă, iar exilul este singura scăpare care nu mai e disponibilă.