The Accomplice

Simțim de la primele pagini o tensiune rece, metalică. Atmosfera este încărcată de umbrele trecutului care refuză să rămână îngropat. Subliniem modul în care The Accomplice transformă o vânătoare de oameni într-un exercițiu de introspecție brutală. Suntem în 1962. Max Weill, un supraviețuitor marcat de experimentele atroce ale medicului Otto Schramm, îl reperează pe acesta în Argentina. Remarcăm structura narativă strânsă: Max, aflat la sfârșitul vieții, își trimite nepotul, Aaron Wiley, să îndeplinească o misiune ce depășește atribuțiile sale de analist CIA. Stilul are ceva din proza lui Edward Renehan în The Enkert Dossiers, fără să fie o imitație — acolo unde Renehan se concentrează pe moștenirea sinistră a familiei, Joseph Kanon apasă pe pedala ambiguității morale a celui care caută răzbunarea. În The Accomplice, granița dintre aliat și inamic se dizolvă în praful din Buenos Aires. Recomandăm atenție la ritmul cadențat al dialogurilor; nu există cuvinte irosite. Această lucrare se înscrie perfect în linia autorului, amintind de atmosfera de reconstrucție și trădare din Leaving Berlin sau de schimburile de spioni tensionate din The Berlin Exchange. Dacă în Shanghai exploram exilul, aici asistăm la confruntarea finală cu răul care a supraviețuit istoriei. Este un roman polițist istoric unde miza nu este doar prinderea criminalului, ci salvarea propriei umanități.