Laughter – Notes on a Passion
Autor Anca Parvulescu, Stockholm Inst Transitionen Limba Engleză Paperback – 7 oct 2010
Descoperim în Laughter – Notes on a Passion o abordare profund interdisciplinară, situată la intersecția dintre istoria pasiunilor, fenomenologie și studii culturale. Anca Parvulescu nu se oprește asupra mecanismelor comicului sau asupra glumei ca obiect de studiu, ci analizează hohotul de râs în dimensiunea sa fizică și sonoră. Notăm cu interes felul în care autoarea cartografiază trecerea de la râsul „necuviincios”, descris în manualele de conduită, la zâmbetul social controlat, ancorând această evoluție în punctul unde istoria zgomotului întâlnește estetica feței grimate.
Comparabil cu A Cultural History of Laughter de Abílio Almeida în rigurozitatea cu care tratează evoluția socială a acestui fenomen, volumul de față este actualizat pentru analiza specifică a secolului XX. Dacă Almeida oferă o panoramă din antichitate până în prezent, Parvulescu restrânge focusul asupra modernității, argumentând că prin Georges Bataille râsul a devenit pasiunea centrală a poststructuralismului. În contextul operei sale, Laughter – Notes on a Passion continuă preocupările autoarei pentru estetica fizionomiei explorate în Face and Form, dar se distanțează de abordarea decolonială din Creolizing the Modern – Transylvania across Empires, preferând aici o analiză a arhivelor culturale europene și a avangardei. Recomandăm această lectură pentru modul în care reușește să integreze cinematografia și feminismul într-o istorie a reacțiilor corporale, oferind o perspectivă inedită asupra ritmurilor care au punctat crizele și transformările secolului trecut.
Preț: 184.48 lei
Carte tipărită la comandă
Livrare economică 22 iunie-06 iulie
Specificații
ISBN-10: 0262514745
Pagini: 208
Ilustrații: 30 illustrations
Dimensiuni: 159 x 226 x 13 mm
Greutate: 0.31 kg
Editura: Mit Press
De ce să citești această carte
Recomandăm această carte cititorilor interesați de antropologie culturală și filozofie care doresc să înțeleagă râsul dincolo de umor. Anca Parvulescu oferă un instrument critic valoros pentru a descifra cum reacțiile noastre spontane au fost disciplinate istoric. Veți câștiga o perspectivă nouă asupra modernismului și avangardei, înțelegând de ce hohotul de râs a fost privit adesea ca un act de rezistență sau ca o ruptură în țesătura socială.
Despre autor
Anca Parvulescu este profesor de engleză la Washington University în St. Louis, fiind o voce importantă în studiile literare contemporane. Preocupările sale academice acoperă o arie vastă, de la modernism și studiile feței umane până la perspective decoloniale asupra Europei de Est. În Laughter – Notes on a Passion, ea își folosește expertiza pentru a analiza fenomene culturale complexe prin prisma reacțiilor corporale, continuând tradiția cercetării interdisciplinare care definește și alte lucrări ale sale, precum Face and Form sau Creolizing the Modern – Transylvania across Empires.
Descriere scurtă
Most of our theories of laughter are not concerned with laughter. Rather, their focus is the laughable object, whether conceived of as the comic, the humorous, jokes, the grotesque, the ridiculous, or the ludicrous. In Laughter, Anca Parvulescu proposes a return to the materiality of the burst of laughter itself. She sets out to uncover an archive of laughter, inviting us to follow its rhythms and listen to its tones. Historically, laughter--especially the passionate burst of laughter--has often been a faux pas. Manuals for conduct, abetted by philosophical treatises and literary and visual texts, warned against it, offering special injunctions to ladies to avoid jollity that was too boisterous. Returning laughter to the history of the passions, Parvulescu anchors it at the point where the history of the grimacing face meets the history of noise. In the civilizing process that leads to laughter's "falling into disrepute," as Nietzsche famously put it, we can see the formless, contorted face in laughter being slowly corrected into a calm, social smile. How did the twentieth century laugh? Parvulescu points to a gallery of twentieth-century laughers and friends of laughter, arguing that it is through Georges Bataille that the century laughed its most distinct laugh. In Bataille's wake, laughter becomes the passion at the heart of poststructuralism. Looking back at the century from this vantage point, Parvulescu revisits four of its most challenging projects: modernism, the philosophical avant-gardes, feminism, and cinema. The result is an overview of the twentieth century as seen through the laughs that burst at some of its most convoluted junctures.