La Grande

Cine a citit On Heroes and Tombs de Ernesto Sabato va recunoaște aici acea preocupare profundă pentru identitatea argentiniană și greutatea istoriei care apasă asupra prezentului. Totuși, acolo unde Sabato caută răspunsuri în metafizică și tragedie, Juan Jose Saer alege în La Grande o abordare mult mai cerebrală și fragmentată, transformând peisajul din Santa Fé într-un spațiu al memoriei pure. Putem afirma că acest ultim roman al lui Saer nu este doar o încheiere de carieră, ci o sinteză magistrală a unui univers literar construit cu minuțiozitate de-a lungul deceniilor.

Suntem de părere că forța cărții rezidă în capacitatea autorului de a pendula între trecut și prezent, ancorând narațiunea în două axe aparent paralele: exilul și revenirea lui Gutiérrez, respectiv satira tăioasă a „precizionismului”, o mișcare literară clădită pe impostură. Experiența lecturii este una contemplativă, impusă de un stil liric care refuză graba. Saer nu se mulțumește să spună o poveste; el chestionează însăși posibilitatea de a povesti, moștenind rigoarea tehnică a lui Joyce și Woolf. Personaje familiare cititorilor săi fideli, precum jurnalistul Tomatis sau filozoful de ocazie Nula, revin pentru a popula acest peisaj marcat de politică, aventuri ilicite și reflecții artistice.

Merită menționat că, deși este un volum dens, de peste 500 de pagini, el servește drept o poartă de intrare surprinzător de accesibilă în opera lui Saer. Spre deosebire de ritmul sufocant din Nobody Nothing Never, La Grande oferă o perspectivă mai amplă, aproape panoramică, asupra vieții, culminând cu o imagine a toamnei și a vinului care pecetluiește destinul literar al unuia dintre cei mai importanți scriitori latino-americani post-Borges.