L.A. Woman: Canongate Canons

Remarcăm în „L.A. Woman” o subversiune elegantă a bildungsromanului clasic, transformat aici într-o scrisoare de dragoste senzorială adresată Los Angeles-ului. În loc să urmărim o evoluție liniară, Eve Babitz ne invită într-o geografie afectivă unde timpul se măsoară în apusuri roz și petreceri nesfârșite. Prin personajele Sophie și Lola, romanul capturează două epoci diferite ale Hollywood-ului, unite de aceeași fascinație pentru mitul californian și pentru superficialitatea ridicată la rang de artă. Apreciem modul în care autoarea pendulează între nostalgia anilor '20 și efervescența electrică a anilor '70, demonstrând că, deși decorul se schimbă, spiritul orașului rămâne neschimbat. Atmosfera te trimite cu gândul la Slow Days, Fast Company, deși aici accentul cade mai mult pe legătura dintre generații de femei și pe modul în care acestea navighează un univers dominat de idoli masculini precum Jim Morrison sau Rudolph Valentino. Dacă în Sex & Rage explorarea era axată pe tranziția către maturitate și mutarea spre New York, în „L.A. Woman” rămânem ancorați în „capitala civilizației”, într-o proză care curge cu lejeritatea unui solo de jazz. Credem că această lucrare consolidează vocea unică a lui Babitz, aceea de martor privilegiat și hedonist al unei lumi care refuză să îmbătrânească, integrând elemente de cultură pop cu o profunzime emoțională neașteptată.