Kill Them All

Notăm cu interes cum Kill Them All reușește să captureze esența pură a adrenalinei printr-o tensiune centrală explozivă: dorința de răzbunare a unei asasine trădate se ciocnește violent cu nevoia de reabilitare a unui fost polițist căzut în patima băuturii. Considerăm că această alianță improbabilă transformă urcarea celor cincisprezece etaje pline de asasini, lorzi ai drogurilor și chiar contabili într-un spectacol vizual de tip „gonzo” care omagiază cinematografia de acțiune a anilor '90. Ne-a atras atenția stilul narativ impus de Kyle Starks, care dovedește o stăpânire remarcabilă a ritmului, alternând secvențele de luptă brutală cu umorul negru specific lucrărilor sale anterioare. Atmosfera te trimite cu gândul la tensiunea viscerală din Killing Stalking: Deluxe Edition Vol. 3, deși umorul autoironic și estetica benzilor desenate americane marchează o voce proprie, mult mai orientată spre acțiune pură decât spre horror psihologic. Spre deosebire de tonul sumbru din Something is Killing the Children Vol. 3, lucrarea lui Starks mizează pe o energie debordantă și o structură liniară, dar extrem de eficientă, care transformă fiecare pagină într-o scenă de film cult.