John, E: Me

Imaginați-vă un tânăr timid, purtând ochelari în stilul lui Buddy Holly, care pășește pe o scenă din America în 1970 îmbrăcat într-o salopetă galbenă și cizme cu aripi, lăsând publicul mut de uimire. Aceasta este perspectiva unică pe care Elton John o aduce în singura sa autobiografie oficială: trecerea brutală de la anonimatul suburbiei londoneze Pinner la statutul de legendă vie. Descoperim aici că succesul fulminant a venit la pachet cu o vulnerabilitate extremă, autorul refuzând să cosmetizeze episoadele întunecate ale vieții sale.

Reținem din parcurgerea acestor memorii o onestitate tăioasă, mai ales în secțiunile dedicate dependenței de droguri care l-a măcinat timp de zece ani. Narativul pendulează între momente de un umor savuros, precum dansul cu Regina, și episoade de o tristețe profundă, cum a fost tentativa de sinucidere în piscina sa din Los Angeles. Merită menționat că textul nu se oprește la excesele erei disco, ci acordă o atenție deosebită maturizării artistice, prieteniilor cu John Lennon sau Freddie Mercury și împlinirii găsite în rolul de tată.

Cine a apreciat portretul documentat din Elton de David Buckley va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unei confesiuni directe, la prima persoană. Spre deosebire de alte lucrări de referință, John, E: Me are avantajul intimității absolute; nu este doar o cronică a hiturilor, ci o analiză a greșelilor și a procesului de reconstrucție personală. Ritmul este alert, specific unei vieți trăite sub reflectoare, iar tonul rămâne surprinzător de modest pentru un artist de o asemenea anvergură.