J SS Bach

Credem că J SS Bach se adresează în primul rând cititorului care caută în beletristică o meditație profundă asupra modului în care istoria mare strivește destinele individuale. Acest roman al lui Martin Goodman nu este doar o cronică a ororilor secolului XX, ci o explorare a ecourilor pe care acestea le lasă asupra a trei generații de femei. Intersecția dintre o familie de evrei vienezi și descendenții unui oficial nazist de la Dachau creează un spațiu de tensiune morală și suferință, unde muzica devine singurul limbaj capabil să exprime inexprimabilul. Notăm cu interes felul în care autorul ancorează narațiunea în figura lui Otto, un compozitor de renume mondial, și a Rosei, o muzicologă venită din Australia, ale căror drumuri se întretaie în California anilor '90. Pe același raft cu What's with Baum? de Woody Allen, cartea se distinge prin tonul său grav și contemplativ, înlocuind autoironia nevrotică a lui Allen cu o explorare viscerală a traumelor transgeneraționale. Dacă în opera lui Allen anxietatea este adesea un motor comic, la Goodman ea este o amprentă a trecutului care refuză să fie uitat. Putem afirma că structura romanului, care glisează fluid prin opt decenii, reușește să transforme timpul într-un element secundar, lăsând emoția brută să ghideze cititorul printr-un univers literar unde dragostea și pierderea sunt redate cu o onestitate tulburătoare. Este o lectură despre consecințele acțiunilor bărbaților asupra vieților femeilor și despre puterea vindecătoare, dar și chinuitoare, a artei.