Cărți de J. G. Ballard
James Graham Ballard, născut în Shanghai, China, la 15 noiembrie 1930 şi decedat pe 19 aprilie 2009 în Londra, Anglia a fost un romancier, eseist, scriitor de povestiri și membru proeminent al mișcării Noul Val al științifico-fantasticului.
A petrecut împreună cu familia peste doi ani într-un lagăr de internare japonez în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, revenind în Marea Britanie în 1946. Ballard a absolvit Medicina la King's College, Cambridge, iar mai târziu a studiat engleza la Universitatea din Londra.
Aici a lucrat ca şi copywriter, iar în primăvara anului 1954 Ballard s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale și a fost trimis la baza de pregătire de zbor a Forțelor Aeriene Regale Canadei din Moose Jaw, Saskatchewan. Acolo a descoperit science fictionul în revistele americane. În timp ce se afla în RAF (Royal Air Force) a scris și prima sa poveste științifico-fantastică, „Passport to Eternity”, ca pastișă și rezumat al literaturii științifico-fantastice americane pe care o citise, care a fost publicată de-abia în anul 1962.
Prima sa povestire a fost publicată în 1956. Aceasta și multe altele au fost publicate în reviste de science-fiction și au fost puternic influențate de mișcarea suprarealistă. Aceste poveşti scurte sunt văzute de mulți critici ca fiind esențiale pentru munca lui Ballard, generând și dezvoltând teme și obsesii care progresează ulterior în romanele sale.
Simțul dislocat al timpului și al spațiului din aceste povești este localizat în experiența sa de război din copilărie și oferă multe dintre imaginile care au devenit asociate cu ficțiunea lui Ballard: mașini distruse, plaje pustii, mașini prăbușite, clădiri abandonate și peisaje pustii: „natură moartă aranjată de o echipă de demolare”, așa cum însuși Ballard le-a descris într-un interviu acordat pentru BBC Radio 3 (Nightwaves, 30 octombrie 2001). „Complete Short Stories” a fost publicat în 2001, iar un al doilea volum de povestiri în 2006.
Romanele sale timpurii includ „The Drowned World” („Lumea înecată”) - 1962, „The Wind from Nowhere” („Vântul de nicăieri”) - 1962, „The Drought” („Seceta”) - 1965 și „The Crystal World” („Lumea de cristal”) - 1966. Acestea au fost urmate de romane mai experimentale, precum „The Atrocity Exhibition” (1970), „Concrete Island” (1974) și „High-Rise” (1975), stabilind reputația lui Ballard atât în rândul cititorilor, cât și al criticilor ca scriitor cult de avangardă.
Romanul său din 1973, „Crash”, în care un accident de mașină provoacă o serie tulburătoare de obsesii în narator a fost transformat într-un film de David Cronenberg. Curiozitatea cu privire la relația dintre personaj și autorul său a crescut atunci când Ballard a suferit un accident de mașină grav la scurt timp după finalizarea romanului.
Cea mai bine vânduta carte a lui rămâne romanul semi-autobiografic „Ballard Empire of the Sun” (1984). Romanul s-a inspirat direct din experiențele sale din copilărie din timpul războiului și a câștigat Premiul Guardian Fiction, James Tait Black Memorial Prize (pentru ficțiune) și a fost selectat pentru Booker Prize for Fiction. A fost, de asemenea, ecranizat de Steven Spielberg în 1988, film ce a fost nominalizat la șase premii Oscar și a câștigat trei premii ale Academiei Britanice (pentru cinematografie, muzică și sunet).
„Cocaine Nights” (1996), un thriller care are loc într-o comunitate de expatriați care trăiesc pe Costa del Sol spaniolă a fost selecționat pentru Premiul Whitbread Novel. Romanul său „Super-Cannes” (2000), o viziune asupra distopiei corporative plasată în sudul Franței a câștigat Commonwealth Writers Prize (Regiunea Eurasia, Cea mai bună carte). „Millennium People” (2003) este o poveste despre proteste politice violente și schimbări sociale. Ultimul roman al lui J.G. Ballard a fost „Kingdom Come” (2006).
În anul 2008, a fost publicată autobiografia să intitulată „Miracles of Life”. Este considerat a fi unul dintre autorii cei mai semnificativi ai zilelor noastre, poetul coregrafiei lente a descompunerilor mentale.