Ithaca

Găsim în Ithaca o construcție narativă surprinzătoare, unde vocea care ghidează cititorul nu aparține protagonistei pământene, ci zeiței Hera. Această perspectivă divină, detașată și uneori tăioasă, ne permite să observăm Itaca nu ca pe un regat glorios, ci ca pe o insulă a femeilor rămase în urmă, care trebuie să navigheze printre intrigi politice și amenințări constante fără protecția bărbaților plecați de șaptesprezece ani. Apreciem modul în care Claire North refuză să transforme mitul într-o simplă poveste de dragoste sau de așteptare pasivă, concentrându-se în schimb pe puterea exercitată în secret și pe complexitatea supraviețuirii. Pe același raft cu The Silence of the Girls de Pat Barker, această carte se distinge prin refuzul de a rămâne doar în sfera tragediei umane, integrând capriciile zeilor ca un motor al destinului care amplifică miza alegerilor lui Penelope. Dacă în lucrări anterioare precum The End of the Day, autoarea explora personificări ale conceptelor abstracte precum Moartea, aici ea aplică aceeași rigoare intelectuală figurilor mitologice, oferindu-le o profunzime psihologică modernă. Credem că ritmul romanului este unul contemplativ, dar încărcat de o tensiune mocnită. Nu este doar o repovestire, ci o reconstrucție a unui spațiu în care absența lui Ulise este mai prezentă decât ar fi fost întoarcerea sa. Claire North reușește să păstreze spiritul epopeic, însă îl ancorează în realitatea dură a unei regine care trebuie să prevină un război civil folosindu-se doar de inteligență și de alianțe fragile între femei.