It Could Never Happen Here

În noul său roman, It Could Never Happen Here, Eithne Shortall revine la explorarea micro-universurilor sociale pe care le-a cartografiat cu atâta precizie în Three Little Truths. Dacă în lucrările anterioare, precum Grace After Henry, autoarea se concentra pe procesul intim al doliului și al regăsirii, aici privirea sa se îndreaptă către exterior, către mecanismele adesea implacabile ale unei comunități insulare: Glass Lake. Observăm cum reputația devine o monedă de schimb mai valoroasă decât adevărul, într-un cadru aparent inofensiv — cel al unei școli primare.

Descoperim o structură narativă care se bazează pe tensiunea dintre aparență și realitate. În timp ce Beverley Franklin orchestrează participarea școlii la un musical televizat la nivel național, micile fisuri din viața ei privată și din comunitate încep să se propage sub suprafața lustruită a evenimentului. Stilul lui Eithne Shortall se distinge printr-o lejeritate înșelătoare; tonul este adesea ironic și cald, amintind de proza lui Marian Keyes, însă sub acest strat se ascunde o analiză lucidă a modului în care obsesia pentru perfecțiune poate orbi un părinte. Ca și în The School Run de Ali Lowe, miza este locul copilului într-o ierarhie socială competitivă, însă Eithne Shortall alege să pună accentul pe consecințele neprevăzute ale tăcerii și pe modul în care secretele domestice pot dărâma întregi structuri comunitare. Apreciem finețea cu care autoarea trece de la momente de umor situațional la realismul dur al unei familii care își pierde busola, totul pe fundalul unei societăți care refuză să creadă că „aici s-ar putea întâmpla așa ceva”.