Iron Curtain

Ce preț suntem dispuși să plătim pentru o libertate care, odată obținută, se dovedește a fi la fel de restrictivă ca opresiunea pe care am lăsat-o în urmă? Putem afirma că Iron Curtain nu este doar un roman de dragoste marcat de contextul Războiului Rece, ci o analiză tăioasă a miturilor politice și personale. Povestea ne-o prezintă pe Milena, o „Prințesă Roșie” dintr-un stat satelit sovietic, a cărei viață este un paradox de lux nelimitat și libertate controlată. Întâlnirea cu Jason, un poet britanic boem, devine catalizatorul unei evadări spectaculoase spre Vest.

Notăm cu interes modul în care Vesna Goldsworthy răstoarnă clișeele literaturii de spionaj. Londra anilor '80 nu este tărâmul făgăduinței, ci un spațiu al mâncării insipide și al apartamentelor insalubre, unde camerele ascunse ale regimului comunist sunt înlocuite de o altfel de supraveghere, mult mai intimă și dureroasă. Imaginați-vă tensiunea din Take Me to the Castle, mutată într-un decor de realism britanic tăios, unde idealurile se ciocnesc de pragmatismul rece al supraviețuirii.

În contextul operei sale, Iron Curtain pare să rafineze temele identității balcanice explorate în Inventing Ruritania și observațiile despre Londra imigranților din Gorsky sau Monsieur Ka. Dacă în memoriile sale, Chernobyl Strawberries, Goldsworthy privea spre trecut cu nostalgie și precizie chirurgicală, aici folosește ficțiunea istorică pentru a demonta iluziile ambelor tabere politice. Este un roman scris cu o eleganță cinică, unde ritmul narativ este susținut de contrastul dintre siguranța sufocantă a Estului și libertatea nesigură a Vestului.