Idaho

Ne-a atras atenția, încă din primele pagini, imaginea unei zile toride de august, în care o familie adună lemn de mesteacăn într-o poiană izolată din munții statului Idaho. Idaho nu este însă doar o cronică a unei zile de vară, ci o explorare profundă a memoriei și a ecourilor pe care un singur act de violență le poate proiecta asupra deceniilor ce urmează. Emily Ruskovich construiește o narațiune despre fragilitatea legăturilor de familie, folosind contrastul dintre inocența surorilor June și May — care beau limonadă și alungă tăunii — și greutatea evenimentelor care vor fractura existența lor. Putem afirma că forța acestui debut constă în capacitatea autoarei de a transforma peisajul sălbatic într-un personaj activ, care nu doar găzduiește, ci și amplifică drama umană. Cititorul care a apreciat portretul captivant al unei familii și legătura viscerală cu natura din English Creek de Ivan Doig va găsi aici o sensibilitate similară față de spiritul locului — însă într-un context mult mai sumbru și fragmentat. Deși Idaho este prima sa lucrare de anvergură, stilul autoarei este deja comparat cu cel al lui Alice Munro pentru precizia observației psihologice. Reținem o structură narativă non-liniară, unde timpul se dilată și se comprimă, forțându-ne să reasamblăm piesele unei tragedii ale cărei motive rămân parțial învăluite în mister, la fel ca pădurile de mesteacăn de pe muntele O’Keeffe.