I Want Everything

Simțim, încă de la primele pagini, o tensiune intelectuală amestecată cu melancolia unei faime apuse. Dominic Amerena ne introduce într-o atmosferă unde granița dintre realitate și ficțiune este la fel de fluidă ca apa piscinei în care protagonistul crede că recunoaște o legendă literară. Reținem finețea cu care autorul construiește acest „puzzle literar”, transformând obsesia unui scriitor debutant pentru o autoare dispărută, Brenda Shales, într-o explorare acidă a identității. Premisa este captivantă prin simplitatea sa înșelătoare: un tânăr frustrat descoperă o bătrână într-un azil din Melbourne care seamănă izbitor cu Shales, dispărută în urmă cu zeci de ani după un scandal de plagiat. Ceea ce începe ca o tentativă de a obține gloria prin scrierea unei biografii „tell-all” devine rapid o cursă periculoasă printre secrete vechi și erori de identitate. Stilul are ceva din proza lui Herman Koch, fără să fie o imitație — dacă în Dear Mr. M observam o deconstrucție a autorului consacrat prin ochii vecinului său, în I Want Everything accentul cade pe devorarea mentorului de către discipol și pe modul în care ambiția poate anihila moralitatea. Merită menționat că textul nu se mulțumește doar cu intriga de tip mister, ci analizează profund ce înseamnă să fii „autentic” într-o lume a măștilor literare. Ritmul este controlat, lăsând loc reflecției asupra eșecului, în timp ce proza rămâne vibrantă și tăioasă.