I Lost My Bear
Autor Jules Feifferen Limba Engleză Paperback – 8 aug 2000 – vârsta până la 8 ani
Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, modul absolut delicios în care Jules Feiffer capturează drama existențială a unui copil care și-a pierdut jucăria preferată. „I Lost My Bear” începe cu o stare de panică amuzantă pentru noi, dar extrem de serioasă pentru micul protagonist: ursulețul nu e sub pat, nu e pe scaun, pur și simplu a dispărut! Observăm aici umorul fin al unui autor care înțelege perfect că, pentru un copil de 4-7 ani, o jucărie rătăcită este un caz demn de cel mai iscusit detectiv. Fetița din poveste nu se dă bătută și, în ciuda faptului că familia pare complet nefolositoare în această „misiune critică”, ea pornește într-o investigație care o va duce spre descoperiri neașteptate. Atmosfera amintește de Found de Salina Yoon, dar în timp ce acolo accentul cade pe atașament și empatie, în I Lost My Bear mizele sunt mai degrabă legate de independență și rezolvarea creativă a problemelor într-un context cotidian plin de haz. Stilul vizual trădează imediat mâna unui maestru al caricaturii; liniile sunt dinamice, expresive și reușesc să transmită frustrarea, determinarea și, în final, bucuria regăsirii fără a avea nevoie de eforturi descriptive lungi. Găsim în această carte aceeași ingeniozitate pe care Feiffer a adus-o în ilustrațiile pentru The Phantom Tollbooth, păstrând acea notă subversivă și inteligentă care face ca lectura să fie la fel de savuroasă pentru părintele care citește cu voce tare, cât și pentru copilul care urmărește indiciile din imagini. Este o explorare a emoțiilor mari prin situații mici, gestionată cu o măiestrie narativă rară.
Preț: 63.24 lei
Carte disponibilă
Livrare economică 06-20 august
Livrare express 23-29 iulie pentru 18.31 lei
Specificații
ISBN-10: 0688177220
Pagini: 40
Dimensiuni: 235 x 279 x 9 mm
Greutate: 0.18 kg
Ediția:Reprint
Editura: Harpercollins
Locul publicării:New York, NY
De ce să citești această carte
Recomandăm această carte părinților care vor să transforme micile „tragedii” domestice în lecții de umor și perseverență. Cititorul câștigă o perspectivă empatică asupra modului în care copiii percep pierderea, totul într-un format accesibil de 40 de pagini. Este un exercițiu excelent de „detectivism” literar pentru cei mici, oferindu-le încrederea că pot găsi soluții chiar și atunci când se simt neînțeleși de cei mari.
Despre autor
Jules Feiffer este un artist legendar american, a cărui carieră impresionantă se întinde pe mai bine de șapte decenii. Câștigător al Premiului Pulitzer pentru caricatură editorială și al unui Oscar pentru scurtmetrajul de animație „Munro”, Feiffer a revoluționat modul în care satira și emoția se împletesc în arta secvențială. A lucrat ca asistent pentru celebrul Will Eisner înainte de a deveni o figură centrală la „The Village Voice”. Autor a peste 35 de cărți și piese de teatru, el este cunoscut în literatura pentru copii și pentru ilustrarea clasicului The Phantom Tollbooth. Stilul său inconfundabil combină observația socială ascuțită cu o înțelegere profundă a psihologiei umane.
Descriere scurtă
What do you do when your favorite toy disappears, and you can't find it where you left it? What if your family is NO help at all? A determined little detective heads up the search, and discovers more than she ever expected!
00-01 Young Reader's Choice Award Program Masterlist
Notă biografică
"I was desperate to be a cartoonist. One of my heroes was Will Eisner, who did a weekly comic book supplement to the Sunday comics. One day I walked into his office and showed him my samples. He said they were lousy, but lie hired me anyway. And I began my apprenticeship.
"Later I was drafted Out of Eisner's office into tile Korean War. Militarism, regimentation, and mindless authority combined to squeeze the boy cartoonist Out Of me and bring out the rebel. There was no format at the time to fit [he work I raged and screamed to do, so I had to invent one. Cartoon satire that commented on the Lin military the Bomb, the Cold War, the hypocrisy of grownLIPS, the mating habits of urban Young men and women, these were my subjects. After four years of trying to break into print and getting nowhere, the Village Voice, the first alternative newspaper, offered to publish me. Only one catch: They couldn't Pay me. What (lid I care?
"My weekly satirical strip, Sick Sick Sick, later renamed Feiffer started appearing in late 1956. Two years later, Sick Sick Sick came out in book form and became a bestseller. The following years saw a string of cartoon collections, syndication, stage and screen adaptations of the cartoon. One, Munro, won an Academy Award.
"This was heady stuff, taking me miles beyond my boyhood dreams. The only thing that got in the way of my enjoying it was the real world. The Cuban missile crisis, the assassination of President Kennedy, the Vietnam War, the Civil Rights revolution. The country was coining unglued and my weekly cartoons didn't seem to be an adequate way of handling it. So I started writing plays: Little Murders, The White House Murder Case, Carnal Knowledge, Grownups. All the themes of my comic strips expanded theatrically and later, cinematically to give me the time and space I needed to explain the times to myself and to my audience.
"I grew older. I had a family, and late in life, a very young family. I started thinking, as old guys will, about what I wanted these children to read, to learn. I read them E.B. White and Beverly Cleary and Roald Dahl, and, one day, I thought, I ley, I can do this."
"Writing for young readers connects me profess sionally to) a part of myself that I didn't know how to let out until I was sixty: that kid who lived a life of innocence, mixed with confusion and consternation, disappointment and dopey humor. And who drew comic strips and needed friends--and found them--in cartoons and children's books that told him what the grown-ups in his life had left out. That's what reading (lid for me when I was a kid. Now, I try to return the favor."